Prietenii lui Mario Gogoaşă îşi amintesc...

Avea toată viaţa înainte şi o dorinţă imensă de a face carieră. Era student în anul doi la Facultatea de drept. Visul lui era acela de a deveni avocat, pentru a-i apăra pe cei nedepreptăţiţi. Nimic nu părea că va sta în calea ambiţiilor şi dorinţelor sale pentru că era un tânăr hotărât şi totul părea realizabil pentru el. Şi totuşi, destinul i-a fost potrivnic lui Mario…

Romario îşi aminteşte

Alţi doi prieteni ai lui Mario Gogoaşă încă nu-şi pot stăpâni lacrimile şi nici ascunde durerea sufletească pricinuite de dispariţia celui mai bun “tovarăş” al lor. În ziua accidentului, abia aşteptau să se meargă în club, pentru a se distra. Cu toţii au venit şi au acoperit catafalcul cu flori şi coroane.
Romario Balaban şi Adrian Dedeu au fost nedezlipiţi de sicriul în care trupul neînsufleţit al lui Mario şedea fără suflare, trist şi tăcut... Nici nu-şi imaginau că vreodată vor ajunge să-i ducă crucea şi steagul celui mai bun prieten. Cu doar o zi înaintede accident, Romario împreună cu Mario au făcut o cutie de cadouri din fotografii, pentru un amic care îşi serba majoratul. “Râdea, şi îmi punea să ascult manele, pentru că ştia că nu-mi plac. Ne distram împreună, iar cel care l-au cunoscut pe Mario şi-l aduc aminte ca pe un tânăr plin de viaţă, mereu dispus să aducă zâmbetul pe buze celor din jur. În acest moment nu-mi găsesc cuvintele, nu pot să exprim ceea ce simt gândindu-mă că nu mai este printre noi", ne-a mărturisit, în exclusivitate, Romario Balaban.

Pe Adrian l-a vizitat cu doar două ore înainte

Adrian Dedeu este un alt prieten pe care Mario îl cunoştea încă din copilărie. Se aveau ca fraţii, iar în ziua accidentului urmau să iasă împreună în oraş. “Tot timpul vesel, avea ceva ce îţi transmitea şi ţie. Nu puteai să rămâi supărat sau trist după ce ai dat ochii cu el. Dacă te-a văzut numai o dată, când te mai întâlnea fie şi pe stradă, te oprea şi se lua la poveşti. Era muncitor şi cuminte. În ziua aceea, stabilisem să ieşim împreună în oraş. L-am sunat pe la 16.00, dar mi-a răspuns mama lui, care mi-a dat tragica veste. Nu-mi vine să cred nici acum ce s-a întâmplat”, spune şi Adi. Şi asta pentru că venise la el cu doar două ore înainte de întâmplarea nefericită ca să împrumute o pereche de ochelari pentru Tică, un alt prieten de-al lor.

Un tânăr deosebit şi plin de viaţă

Era un tânăr deosebit. Mereu plin de viaţă, mereu cu zâmetul pe buze, mereu pus pe şotii. Aşa şi-l aminteşte şi Dana Dragomir, prietena unuia dintre cei mai buni amici ai săi. Îl cunoştea de ani buni, şi îl descrie în cei mai frumoşi termeni, ca pe un tânăr cuminte şi politicos...
Cu ochii înotând în lacrimi, Dana ne povesteşte cum a trecut prin acea zonă în momentul în care avusese loc accidentul, dar nu a ştiut că este vorba de Mario.”E greu de exprimat în cuvinte cât a putut fi de prieten cu toţi şi nu am unitate de măsură să exprim ce înseamnă pierderea lui”, a spus Dana.

L-a privit ca şi cum nu l-ar mai fi văzut niciodată

Prietenii lui Mario spun că mama lui, deşi nu a avut vreo premoniţie, s-a comportat în acea zi de parcă băiatului ei avea să i se întâmple ceva rău. În momentul în care Mario a plecat în oraş, l-a condus la poartă şi l-ar fi privit îndelung, de parcă ar fi fost pentru ultima oară. Nici prin gând nu-I trecea sărăcuţa că peste doar câteva ore Dumnezeu avea să-l ia de lângă ea şi să-l mute la El, în ceruri pe unicul ei fiul, lumina ochilor săi...


Iubea fotbalul, dansul şi tenisul de masă

Mario Gogoaşă avea trei mari mari pasiuni – fotbalul, dansul şi tenisul de masă, pasiuni pe care le împărtăşea cu mulţi alţi prieteni. Era student în anul doi la drept şi administraţie publică şi visa să ajungă un avocat cunoscut. Toate acestea au rămas neînfăptuite, pentru că tânărul Mario Gogoaşă, un băiat deosebit, şi-a găsit sfârşitul în după-amiaza de sâmbătă, 20 martie, într-un stupid accident rutier. În memoria lui, prietenii au făcut un blog special şi au postat filmuleţe pentru a păstra vii frumoasele amintiri, singurele care le-au mai rămas cu băiatul vesel şi prietenos.

Marcela Petcu

Acest articol îl găsiţi în ediţia tipărită de vineri, 26 martie a.c., a cotidianului GIURGIUVEANUL